Capitolul16- Trecutul m-a facut mai vulnerabila!

A doua zi

Din perspectiva Bellei

 

 

 

Charlie ne primise pe toate 4 cu bratele deschise, spunand 4 referindu-ma si la Patty, era de asteptat doar nu rata ea sansa sa petreaca timp cu matusica ei Bell, era o scumpa, modul in care iti aducea zambetul pe buze, nu puteai ramane indiferent in preajma ei, acei ochii mari si negri, buclele sale arami, fata sa de inger si inocenta ce domina in ea, totul la ea era incantator, era o mica printesa.

Era ciudat, ma simteam straniu, ma simteam vulnerabila, ceva aiurea se intampla cu mine, asta prin faptul ca ma aflam in vechea mea camera din Forks, era…era….ca si cum as fi dat timpul inapoi, totul era la fel, pana si patul deranjat…exact cum l-am lasat inainte sa plec, un colt al paturi fiind intors si perna mototolita, in ziua aceea cand il loveam cu pumni, intrebandu-l doar atat „De ce?”.

Tin perfect minte ziua care mi-a marcat viata, mai bine spus intamplarea din cauza careia am plecat, cea care imi deschisese definitiv ochii si am putut sa-mi dau seama ca n-am alta solutie si ca n-ar fi trebuit sa mai stau sa indur atatea. Tin minte modul in care-mi manifestam emotiile, durerea, toate sentimentele, tin minte cum obrajii imi erau mereu acoperiti de o perdea de lacrimi, una sarata si usturatoare, nelipsita in vreo zi.

Am dat drumul gentii din mana, incremenind pe loc. Ce dracu se intampla cu mine? De ce nu mai sunt acea fiinta cu un caracter dominant, sa am aceasi tarie si sa spun lucrurilor pe nume!? De ce trebuie ca toate prolemele sa ma loveasca deodata,fara mila…nu una cate una, nu pe rand ci deodata, toate atacandu-ma, negasind vreo portita de scapare.

Inaintam incet….ducandu-ma la vechiul meu pat, cel in care ma trezeam noapte tipand, ma trezeam uda de transpiratie, panicata….tot, absolut tot, spun astea deoarece este prea mult.

Era ceva ireal. Eu…aflandu-ma aici, aici in mijlocul camerei, inconjurata de vechile mele amintiri, inconjurata de trecut, aflandu-ma in acest oras plin de oameni mizerabili, cei care nu dau doi bani pe viata altora si arunca in tine cu pietre, te jignesc si au grija sa regreti fiecare pas facut, asta inseamna Forks-ul pentru mine, un oras mizerabil, unul care a avut timp sa-mi rapeasca toata inocenta, toata bucuria copilariei, cele mai frumoase momente din viata mea.

Cati oameni nu mi-au facut rau? Cati sunt cei care m-au ajutat sa merg inainte si nu a participat la oroare? Inafara de Alice si Charlie mai este cineva? Mai este cineva in acest oras mizerabil? As prefera sa ia foc, sa se faca scrum, acel mic punctulet de pe harta, aproape invizibil observat si cu lupa, as vrea sa fie sters definitiv, sa nu mai existe, trecutul meu aici sa nu mai existe!

Ii uram pe toti, incepand de la primul, pana la ultimul. Chiar si pe Mike, celebrul Mike Newton, care se comporta cand era mic exemplar cu mine, da dupa aceea…., cel care imi amarea viata cu fiecare zi, cel care isi batea joc de mine si ma ranea, sau Jessica, o tarfa mizerabila ce se credea regina scolii impreuna cu celelalte doua, Lauren si Tanya. Oare parasutele scolii mai domina „terenul”? Sau au murit de sida sau alta boala?

***

Analizam camera si inca nu-mi venea sa cred ca ma aflu aici, chiar acum, chiar in acest moment, inconjurata de amintiri multe, amintiri dureroase care ma duce cu gandul din nou in trecut, si…si asta nu-mi facea bine, deoarece eu sunt o alta Bella nu mai sunt Bella care se arunca intr-un colt al camerei, plangandu-si de mila, acum…acum sunt ceva maret, un fluture ce tocmai si-a vindecat aripirile si a inceput din nou sa zboare simtindu-se libera.

Trecusera o ora, sau mai mult…cert este ca trecusera….dar vroiam sa stau singura, iar ceilalti parca intelesese astea, m-au lasat in pace, stiam ca-i raneam, deoarece nu vroiam sa le raspund. Si sper ca Alice si Daria sa nu se fi suparat prea tare, mai ales Patty, dupa discutia de acum o jumatate de ora.

„Se auzii doua ciocanituri in usa si stiam foarte bine, ce doreau, dar trebuia sa inteleaga ca aveam nevoie de un timp al meu.

-Bella? intreba pe o voce ingrijoratoare si pe un ton scazut. Te simti bine…nu ai iesit de ceva timp si credeam ca ai nevoie de ajutor..daca vrei…eu sunt aici…

Nu-i raspunsesem, doar stateam intinsa in mijlocul patului si-mi lasam amintirile sa-mi invadeze corpul.

-Esti bine? mai intreba o data Alice, vazand ca nu-i raspund si parea destul de ingrijorata, dar nu puteam, nu-mi mai regaseam vocea, iar daca aveam de gand sa scot fie si cel mai mic sunet izbucneam in lacrimi.

-Alice, cred ca mai bine o lasam…va veni ea…cand se va simtii mai bine..! aceasta fusese vocea ferma a Dariei, dar stiam ca si ea este destul de ingrijorata si ma durea enorm ceea ce le faceam acum, dar nu puteam vorbi cu nimeni…cel putin deocamdata, mai tarziu speram ca voi putea reusi…

-Mamii, ce ale matusica Bell? iar apoi clanta usi se ridica repede un sus si jos si din ce in ce mai tare, era ea dorind din rasputeri sa intre, iar eu ii faceam asta. Ce se intampla mamii? De ce nu pot sa intlu? Bell se simte lau?

Inima mi se rupsese in doua la auzul acelor cuvinte, era Patty, mica si dulce ratusca a mea, isi facea griji, nu stia ce se intampla cu mine, nu stia…si eu…ii fac astea, le fac asta! Ce fiinta deplorabila pot fi si eu? Cum le pot lasa asa? Stand in spatele acestei usi incuiate, avand grija sa nu-mi invadeze nimeni spatiul…

-Patty, Bell are nevoie sa fie singura, dar noi o vom astepta jos, da puisor? ii raspunse Daria pe un ton bland, ma intelegea si chiar se referi la mine la fraza cu „dar noi o vom astepta jos”, doua larimi se luptau sa iasa din coltul ochilor mei, stateau acolo, si nu le dadeam drumul, nu doream, deoarece stiam ca daca voi incepe acum nu ma voi putea oprii.

Stateam intinsa pe spate si ma uitam la tavan cu privirea in gol, asteptand sa plece, asteptand sa pot tranti ceva sa ma simt mai bine, sa sparg in mii de bucati.

-Dal se simte bine? vocea micutei ma facu sa ma cutremur, era…era prea mult….

-Da Patty, Bell se simte bine, va cobora putin mai incolo! Chralie si-a dres vocea si a continuat. E obosita si cred ca doarme, asa ca hai la bunicu sa ne jucam de-a calutul vrei?

-Dal Bell va veni si ea? intreba din nou, parca necrezandu-l pe Charlie.

-Exact micut-o va cobora cat ai zice shopping, dar a probat niste haine si a adormit, o lasam da?

-Cei ala shopping? incepu Patty.

-Pai vezi tu, atunci cand oameni se duc…! vocile devenii din ce in ce mai joase, astea insemnand case indeparta de usa.

Mi-o si imaginam pe Alice, mii imaginam pe toti, Patty era desteapta, era mult mai desteapta pentru un copil de aproape 2 ani, dar nici nu-i avea pe acei ani.”

Incepusem sa ma calmez, durerea nu era chiar atat de mare…precum mi-o imaginam, deoarece o parte din rani se vindecase, o parte deja se cicatrizase, dar mai erau pe alocuri unde prinsesera doar o crusta….si acele ma dureau. Mi-am aruncat privirea spre coltul camerei, unde e birou se afla un caiet, mai degraba p agenda langa ea fiind doar un pix, si stiam ce este….stiam foarte bine , ramasese acolo, avand acelasi loc unde o trantisem eu.

Ma ridicasem hotarata din pat dorind sa trec o data si pentru tot deauna peste asta, nu mai sunt o fraiera, nu mai plang, numai ii fac pe cei din jur sa sufere…acum era momentul, am ajuns aici, am revazut locuurile in care am trait atatia ani, am lasat tot trecutul sa ma invadeze, sa-mi invadeze corpul cauzandu-mi durere…dar ce mai putea face? Ce alceva mai imi putea face? Mi-a facut destul si cred ca ajunge. Dupa cum spuneam ranile se vintecau una cate una, chiar si in acest moment reusisem sa inchei cateva capitole din viata mea si nu nu mai aiba vreo importanta.

Stateam in fata boroului citind acel cuvant de pe coperta agendei. Imi era frica sa intind mana, si sa o iau, imi era frica sa nu cumva sa fac vreo prostie, dar de ce iti este frica, de aia nu scapi si nu mai aveam de gand sa ma mai ascund atat si sa trec cu „vedere”.

Luasem ferm acea agenta in mana, ma uitam laea si inca nu aveam de gand sa o deschid, asteptam sa se intample inevitabilul, sa vad daca lacrimile mai au degand sa-si faca aparitia, sa vad daca sentimentele imi vor invada din nou corpul, iar daca sagetile pline de venin se vor infige din nou in sufletul si inima mea, dar nu se intampla nimic, absolut nimic.

Trasesem aer in piept lasand un mic suspin sa-mi paraseasca corpul. Era momentul. Am trecut firav degetele peste cuvantul sculptat acolo, „Jurnal” , si mi-am indreptat apoi privirea spre prima pagina, ce scrie Isabella Swan, descrierea suferintei mele din Forks!”

Era un lucru straniu, stiam, dar la vremea aceea numai asa imi puteam deschide sufletul in fata „cuiva”, incercam sa mai impart durerea cu cineva, incercam sa ma simt mai bine, si poate intr-o zi daca era sa mor, oamenii sa gaseasca jurnalul meu si sa vada cauza, sa vada ranile ce mi se aflau in suflet.

Ma gandisem adeseori cum poate un om sa fie imun la atata suferinta? Ma gandisem ca voi murii de la atata amar, din cauza vietii mele intunecate, dar n-a fost asa, nu poti muri de la asta decat daca vrei tu, decat daca te saturi si incerci sa-ti iei viata cu propriile maini.

Am dat negativ din cap si am dat din nou pagina, ochii mei erau deja pironiti citind acele cuvinte dureroase, asternute pe o coala de hartie, acele sentimente, acele trairi care din nefericire au fost adevarate, au fost adevarate fiind traite de mine. Puteam sa scot si o carte, un roman, dar ele in general erau de dragoste, erau cu printi pe cai albi, cu iubiri intense, dar acesta era plin tot de amaraciune si durere, durerea unei fete de 16 ani, care de atunci se hotarase sa-si asterne gandurile pe coli albe, firave, sa le inbibe cu lacrimile ei in timp ce aceasta povestea pas cu pas modul si felul in care a suferit.

Draga jurnalule,

Iti scriu din nou, ma adancesc din nou in acesta durere, ca altfel nu pot, durerea face parte din viata mea, cu fiecare zi ce trece durerea este tot mai mare e sfasiitoare, nu inteleg cum un om poate trece prin asa ceva, nu inteleg aceste animale care ma jupoaie de vie, nu-mi da nicio sansa, nu…doar…doar vor sa ma sting de tot, pur si simplu nu mai pot, simt cum tot intunericul m-a cuprins si nu ma mai lasa sa ies de acolo, nu mai vad acea lumina ce se afla in sufletul meu…acum ceva timp…cand nu priveam viata in felul acesta, cand eram doar o fetita ce se juca in zapada, iar uneori cand asta era posibil-in razele soarelui, credeam ca voi avea o viata frumoasa, una fericita, dar in timp…cand am inceput sa crestem mari…deosebeam mai mult, diferentele intre oameni erau tot mai vizibile, pana cand am reusit sa inteleg, sa vad viata cum e de fap si sa o iau ca atare…

Nu mai sunt acea fata de acum cativa ani, am crescut, iar o data cu maturitatea m-a facut sa vad aceasta lume cu propriii mei ochii, si nu din ochii mamei, care imi zicea de fiecare data, ca in viata trebuie sa lupti pentru a supravietuii. Si asta fac eu acum, lupt…lupt sa ma mentin in viata, sa pot trece peste tot ceea ce patesc zi de zi, umilinta, durerea, repulsie…toate acestea fac parte din viata mea de zi cu zi.

Nu mai stiu sa zambesc nu mai stiu sa am incredere in mine, Ei, Ei mi-o scot din suflet, incearca sa faca tot posibilu ca eu sa ma prabusesc de tot si sa nu ma mai ridic. Gaura neagra din pieptul meu ce ma arde si ma chinuie devine din ce in ce mai mare, durere e enorma, enorma sa stiu cum toti rad de mine, ma exclud si nu am niciun prieten.

Nu-mi gasesc ingerul meu pazitor, nu-l mai gasesc, inainte il simteam aproape de mine,dar poate…m-a abandonat si el sau nu a fost niciodata alaturi de mine deoarece asa a fost dat sa fie. Asa a fost dat ca eu sa sufar zi de zi, simt cum sufletul meu cade in prapastie tot mai mult, plang adeseori, stiu ca nu e bine ce fac, dar uneori….ma gandesc la lucruri simple cum ar fi plecarea mea de pe acest Pamant rau doar ma arunc intr-un colt al camerei si stau lipita de peretele rece, lasand durerea sa ma invaluie, sa ma cuprinda, ca un drog.

Ma gandesc, in fiecare zi am impresia ca poate fi ultima, poate Dumnezeu i se va face mila de mine si ma va lua la el, sau cel putin sa ma arunce in iad, totul e mai bine decat sa traiesc aici, unde fiecare fiinta incearca sa-mi faca rau.

Ma dispretuiesc, fug de mine, iar pe coridoare aud doar rasete si „CIUDATA!” cu greu ma stapanesc sa nu rabufnesc acolo,sa nu cad in genunchi sa sa tip cu toata puterea mea,cu greu ma abtin sa nu ma las coplesita de acele lucruri si sa merg mai departe indiferent, las capul jos si merg doar singura, asteptand acea minune de a ma scoate din lumea asta, asteptand ca cineva sa-mi intinda o mana sau sa aud „Va fi bine”. Dar nu-mi garanteaza nimeni asta, nu-mi garanteaza ca eu nu voi ramane traumatizata.

De ce imi fac asta? Nu au mila? Nu ma vad ca sufar, chiar daca nu le raspund, dar intamplarile devin din ce in ce mai dese….incep problemele sa apara, incep sa-mi faca viata zilnica un calvar. Si simt ca…ma voi scufunde cat de curand,si acum cand stau si scriu ma simt tot mai rau, nu pot, nu pot sa stau sa sufar in tacere, deoarece eu nu mai am putere sa merg mai departe.

Stau si plang, stau sa-mi vad viata distrusa si nu inteleg de ce patesc asta, poate…poate, sunt doar o pacoste si au dreptate, sunt urata, sunt ciudata, poate si nebuna si imi irosesc degeaba viata pe acest pamant , s-ar termina daca eu as parasi lumea aceasta, sunt multe moduri, cu durere, sau fara, dar nu mie frica de durere deoarece ea face parte din mine zilnic, mi-e frica de ce as lasa in urma mea. Iar acum stau si scriu, din cand in cand aruncand un ochii la pastilele de pe noptiera , la somniferele ce le iau, doar pentru a putea adormi…daca as lua mai multe as avea norocul sa nu ma mai trezesc a doua zi, as avea norocul sa plec din aceasta lume.

Jurnalule, tu sti foarte bine asta, nu pot! Nu mai am puterea sa lupt, nu mai am vreo motivatie…nimic, pentru ce sa mai traiesc? Pentru mine…dar, eu? Cine stie poate maine as avea norocul sa ma calce o masina, vreau sa se intample ceva rau cu mine, am ajung sa-mi doresc propria moarte. De ce? Pentru ca in sufletul meu nu mai are loc atata durere…si…si doare! Doare al naibi de tare!

Lacrimi curgeau siroaie, nici nu-mi dadusem seama, am fost la un pas sa ma omor, asta am facut….doream sa mor decat sa mai traiesc acel infern. Am suferit atat de mult, cautand lumina de la capatul tunelului, dar nu voi mai fi ca EA, am zic gata!GATA! Nu sunt o proasta nu, dar chiar daca am sufletul sfasiat, ei vor mai auzi de Bella Swan, sunt in Forks, iar daca zilele astea ii voi intalnii nu vor scapa , vreau sa ma vada, vreau sa le arat cretinilori cum sunt acum, sa vedem daca vor mai avea acelasi curaj ca acum 2 ani.

Am inspirat adanc si am dat la urmatoarea pagina ,foile erau adeseori patate in unele locuri, se regaseau lacrimi uscate pe ele si ingalbenite cu trecerea timpului, incretite in anumite locuri si unele locuri cu cerneala scursa din cauza lacrimilor mele sarate ce picurau de la atatea suferinte, neputand sa le opresc si s-au imprastiat pe fila subtire si scrisul ordonat, intr-un moment destul de dureros. Mi-am trecut mana tremuranda si am „prins” doua lacrimi ce tocmai isi facusera loc. Acum…aflandu-se in palma mea…pana e am strans pumnul si am citit cateva file mai incolo..

Draga jurnalule,

Astazi a fost cel mai ingrozitor, dar nu stiu daca maine ma va astepta ceva tot atat de terifiant, inca sunt ametita de la incident, ma simt…ma simt ca o idioata, cum am putut sa-i las sa-si bata joc de mine?

Doar am lasat capul jos si am incercat sa raman indiferenta, dar cum poti ramane indiferenta cand cineva doar te palmuieste si iti rade in fata dandu-ti o impresie de superioritate si a inceput sa rada ca si cum nimic nu s-a intamplat. Jessica…era numele ei, si este numele celei are a avut grija sa isi bata joc de mine. O persoana incredibil de dezgustatoare, vroiam sa-i intorc palma dar imediat a fost inconjurata de Mike si gasca sa impreuna cu Tanya si Lauren, doar am inceput sa plang vrand sa plec de acolo, dar ei nu ma lasau, au vrut sa fiu de fata cand isi aratau minunatele fapte…ce era sa mai fac? Am lasat capul in jos, normal, ca de fiecare data.

Nu cred ca voi putea trece peste un asemenea moment, spun asta cand perdeaua de lacrimi imi incetoseaza privirea, nu mai pot, am nevoie de ajutor, trebuie sa scap din aceasta cusca, pe zi ce trece e tot mai rau, copii rad de mine, iar fetele ma duc in mijlocul cantinei si incepe sa-mi zica tot felu de insulte, trag de hainele mele, ma inping de la una la alta ca si cum as fi o mingie, iar eu las capul in jos si nu zic nimic, chiar daca acea durere este prezenta cu mine la fiecare pas…sunt doar un „cadavru putrezit” exact cum ele ma striga, sunt o nebuna, o idioata…toate aceste lucruri imi sunt adresate mie.

Totul se petrece usor, Tu Doamne, parca doresti sa sufar atata..vreau sa-i pui capat, vreau sa se termine, chiar si astazi inafara de palma Jessicai era…au vrut…sa ma omoare? Asta au vrut? De ce nu au facut-o? Ii auzeam…si acum imi rasuna in cap vocea idioatei de Lauren cand ii susotea lui Mike ceva, depre mine, ce-mida fiori..”Ce ai zice sa o aruncam in fata masinei?” Acestea sunt faptele e vroia sa faca? Tocmai tata e seriful orasului si tocmai mie? Exista legi pentru copii abuzati in scoala? Sau mai degraba terorizati? Dar nu am curajul sa-i spun, deoarece va face o prostie…e mai bine asa..intr-un fel, e mai bine, dar asta nu inseamna ca-i spun „Ohh ce zi grozava!” ii mai dau cateva amanunte de colegi, ii zic ca ma ignora asta-i ce-i adevarat, iar cand ma vede ca plang…rostesc doar 5 cuvinte „Imi e dor de mama!” atat…

Doar Alice, ei bine…doar ea a intervenit, e pritena mea, ea a fost singura care a intervenit azi, dar eu nici nu cred ca am dreptul la prietenia ei, cum poate o fata ca ea sa stea cu mine? Ea e sora Lui, si niciodata nu a vrut sa accepte asta, dar in ciuda mastii mele ce o afisez eu ma bucur, ma bucur de fiecare maruntaie, de fiecare frimitura de iubire, ma bucur de prietenia ei, dar niciodata nu va putea sa se aproprie mai mult de mine, si sufar, sufar enorm din cauza ca eu sunt o fata ce nu va cunoaste bucuria prieteniei niciodata, mai este nevoie sa sper la printul meu pe cal alb?

A intervenit in mijlocul multimii si a ridicat mana in locul meu la Jessica, bineinteles ma inrosisem ca dracu la fata, ea nu stia ca dupa aceea ceilalti se vor lua si mai rau de mine si nu va fi nimeni ce sa ma apare, in plus ea nu putea sa fie prietena cu „aia” asa cum ma numeau toti, iar asa cum erau cuvintele lui Edward imi rasunau in mine,”Alice pleaca si las-o nu te baga!”, au durut chiar foarte mult , iar in clipa aceea ma prabusisem in genunchi pe podeauna rece, plangand, mai conta cine ma vede? Si parca fusese un momennt cand ii parea rau.

Asa facea si atunci, ii parea „rau”, dar era un ipocrit. Intotdeauna vor fi oameni atat de cruzi? Chiar intotdeauna? De ce faceau asta, niciodata nu le stateam in cale, nici acum nu-mi vine sa cred asta, numi vine sa cred de ce am acceptat asta „DE CE?”

Un val de furie pusese stapanire pe corpul meu, chiar daca emotile mai existau in acest trupt mic si firav, dar intensitatea cu care aceasta domina era imensa, dorinta sa ii fac sa sufere, dar nu….nu era razbunare, nu ma puteam razbuna, ceva din mine se opune vehement la asta, de fapt nu aveam dorinta mare sa-i vad suferind, chiar daca vroiam asta nu puteam, stiam cum e sa suferi si indiferent daca ei mi-au provocat asta, ce fel de om as putea fi eu cand am trecut prin asa ceva, iar apoi sa provoc raul mai departe? Asta e sa fi om? E doar un animal , o bestie bruta, un om lipsit de suflet….

Am trantit inapoi jurnalul pe birou si mi-am sters lacrimile ce mai era pe obraji mei. Gata, acum sunt cea de dinainte, nu mai sunt proasta, nu mai am rabdare si nu o sa ma mai supun lor, nu voi mai cade in genunchii si nu voi mai varsa lacrimi din cauza trecutului blestemat care a reusit sa ma distruga, dar tot el a transformat-o pe aceasta Bella.

Imi voi revenii, voi fi din nou vesela si puternica , iar nimeni nu va mai reusi sa schimbe asta.

Am iesit val-vartej din camera, doream foarte, foarte mult sa trantesc usa de perete si sa o scot din balamale cu totul, dar nu vreau ca Patty sa se sperie. Si asa am facut lucrurile pe dos de cand am venit aici.

M-am indreptat spre baie unde mi-am dat cu putina apa pe fata stergand si ultimile urme de lacrimi care au fost acolo, dupa care m-am pieptanat putin si mi-am aplicat ceva machiaj. Aratam briliant, asa cum spunea Alice, fata mea prinse o alta textura si eram incantata de asta. Un zambet mi se intinse pe fata, ma simteam bine, in ciuda a tot ce s-a intamplat ma simteam bine, puteau sa-mi puna si un filmulet cu trecutul meu si sa il vad , sa-l vizionez, deoarece nicio lacrima de durere nu mai iesea din mine. S-au stors toate.

-Mamiii! striga enervata Patty. Eu ma duc sus! Si o voi scoate pe Bell de acolo! Mai auzit Bell? striga ea ca un copil mare, mai degraba tipa si urca apasat si hotarata scarile.

Il puteam auzi pe Charlie cum incepu sa rada si pe Alice, dar Daria nu cred ca era incantata.

Rasul ma invadase din nou, acea micuta creatura imi inveseli ziua, felul cum isi incrutisa bratele la piept si cum batea cu piciorul in podea, uitandu-se „urat” la mine, formandu-se o mica cuta intre sprancene ma facu sa izbucnesc si mai tare in ras.

–Tu! arata hotarata cu degetul spre mine.

-Da? spusesem cu o fata de catelus si ma uitam la ea incercand sa nu rad.

-Ce tot faci? Coboala jos acum, eu nu am venit sa ma plictisesc! Da? Tu faci ce spun eu! Si voi la fel! se duse sa spuna aceste cuvinte din capatul scarilor strigand spre cei de acolo.

-Ohh…doamne…! radeam tinandu-ma cu mana de burta. Daria ai exagerat cu zaharul? i-am zis eu referindu-ma la starea lui Patty.

***

Am avut ocazia sa-i pun rabdarea la incercare lui Charlie, mai bine spus Patty i-a pus-o, il plimba peste tot, era fericita sarea in pat, pe podea, arunca cu mingile in Charlie, apoi il tragea de carliontii sai cand nu era „pe faza” asa cum zice ea, si o lua la guana. Il pacalea deseori, il vedeam plin de transpiratie, si rosu la fata ca un rac.

Singura care cred ca-i facea fata era Alice, asa cum facea, alerga prin fata casei, se juca cu minge, era o zi frumoasa recunosc, Forks-ul nu a mai aratat asa de mult…de foarte mult… Razele soarelui reusi sa-si faca loc prin nori, chiar daca cerul era cat de cat innorat, afara era cald, dar nu puteai sa compari aceasta caldura cu cea din Florida.

Stateam pe fotoliu, picior peste picior, mutand canalele plictisita, in aceasta dupa-amiaza, i-am facut lasagna, demult nu a mai mancat asa ceva, iar se pare ca Patty a avut grija de caloriile ce le depunea Charlie si l-a alergat dupa masa scotand toata energia din el, eram amuzata cand il vedeam, nu-i refuza nimic printesei mele si nici nu avea cum deoarece Alice a invatat-o cum sa faca fata de catelus.

„-Fi atenta Patty, daca vrei sa obtii ceva si nu reussti fa asta! si incepu sa faca fata de catelus.

-Asa? intreba ea mimand-o si din prima ii iesii, dar Alice vroia ceva mai mult.

-Nu, uite, scoti buza afara si iti maresti ochii, apoi faci o mutrita nevinovata!

-Cum….intreba ea derutata.

-Offf, bosumflate!

-Aaaa de ce nu ai zis asa! facu o fata care iti rupea inima in doua si apoi isi impreuna mainile si striga „Te roggggg!” si Alice stergandu-si o lacrima imaginara lund-o in brate dupa ce reusi.

Asta este un obicei „bun” luat de la Alice si acum nu ezita sa ne faca asta. Cum o puteai refuza?”

Mi-am mutat privirea spre scari de unde se auzi niste pasi veseli, sunt sigura ca era un spiridus hiperactiv, foarte, foarte energic dornic sa ne terorizeze. Daria se uita si ea panicata la mine, gandea acelasi lucru.

-Afara. a zis simplu.

-Adica? am intrebat-o indiferenta.

-Mergem afara, Patty a adormit, si sti si tu…adica…daca vrei sa ne plimbam pe aici…

-Zi cu voce tare Alice, doar nu voi fugii! Ce s-a intamplat de dimineata a fost…aa, in fine , a fost ceva peste care m trecut, eram bulversata si nu stiam exact ce ar fi trebuit sa fac, dar acuma ma simt bine, asa ca, de ce nu? afisasem un zambet, dar nu era unul fortat si nici unul de fericire, era unul placut care incerca sa-ti dea incredere.

-Esti sigura? Daria veni si ma lua de umeri uitandu-se adanc in ochii mei.

Ma uitam ironica la ea, ridicand o spranceana.

-Dupa cum vezi! Vrei sa vi? Adica daca nu vrei si asta te inteleg…nu cunosti locul si..! ii ziceam Dariei, care se uia cu mila la mine, dar ele nu intelegeau ca ma simt excelent.

-Nu e vorba de asta, dar am crezut ca tu te simti rau.

-O data si o data voi sta fata in fata cu ei nu? Adica stie cine sunt, cred ca panaramele de Jessica si Lauren au imprastiat zvonul!

-Cine stie cate operatii estetice ai facut! imi facu Alice cu ochiul, referindu-se la ce zvonuri or fi imprastiat prin scoala.

-Da…dar daca crede ca sunt falsa ca ele nu are nimic, oricum creierul lor „aluna” nu gandeste prea mult.

Am tras adanc aer in piept si m-am indreptat spre usa iesind afara, vantul racoros adie in directia mea, facandu-mi pielea de gaina. Dar felul in care eram imbracata pentru Forks nici nu era de mirare, aveam o bluza dustul de subtirica mov cu un decolteu adanc cu o cureala la mijloc si o pereche de colanti de piele, aratam…aaa…ahh am uitat, ca am ramas imbracata cu ce am venit, dar stiam ca daca voi intra din nou in acea camera nu voi mai iesi prea curand.

Doar am oftat si le-am vazut s pe celelalte ca se opri in spatele meu.

-Te misti? intreba Alice razand. Nu conteaza imbracamintea, iti sta super, sau ai vrea sa-ti aduc un hanorac negru de preferinta cu gugla!? Nu? si izbugnii in ras.

-Ha ha ha! am spus sarcastica.

-Scuze, dar cand ma gandesc, mai bine spus cand te compar, in mintea mea un filmulet tare haios, timida Bella alias Regina de gheata, o fata estravaganta, celebra, extrem de frumoasa si modeeelll! canta fraza de final si veni si ma inpinse incet in semn de joaca.

Mi-am dat ochii peste cap si am inceput sa mergem toate trei, sa ne plimbam.

Era o liniste inmormantala niciuna nu scoate o vorba, dar eu eram prea absorbita sa ma uit peste tot, sa revad aceste locuri, dar era ciudat nu mai simteam acea durere, nu-mi mai simteam sangele ce-mi pulsa in vene cu atata durere. Imi era intrun fel ciudat dor, im era dor deoarece eu crescusem aici…chiar daca nu toata viata, dao o parte o avem in acest loc si imi era greu sa vad ca a trebuit sa fug, de oameni, sa fug de lume.

-Oare la ce se gandeste?

-Shhh! Ar putea sa te auda!  -Este doar…este doar trista, cred ca-i detul de greu…cel putin pentru ea!

-Nu ne aude, o cunosc, se comporta destul de ciudat acum, nici nu vreau sa-mi imaginez ce-i in sufletul ei! Vezi?! Ne ignora, nici nu stiu daca mai traieste in prezent cu noi…

Daria a tras adanc aer in piept si a inceput sa vorbeasca, dar chiar daca avea legatura cu mine nu ma interesa foarte tare si ma uitam doar la picioarele mele, vazandu-mi fiecare pas, auzindu-mi mai clar ciocanitul pantofilor cu toc pe ciment decat ce zic ele, dar mai prindeam cateva fraze…-…mi-a povestit, cel putin a reusit sa vorbeasca cu mine, intr-un fel mi-a zis povestea ei..dar , u ai vazut si sti mai bine, chiar atat de rau a fost?

 

 

-Da…! raspunse eliberand un suspin.Dar asta este chestia, nu m-a lasat sa o ajut, desi niciodata nu am ascultat-o, iar problema era si familia mea…zic asta pentru ca Edward se transformase dintr-o persoana dulce in unul ca ei…se opunea de fiecare data cand stateam cu ea ca „vai Doamne ii stricam reputatia” si i-am dat-o naiba de reputatie, a fost doar un animal, ca toti ceilalti…iar in ziua cand nu am reusit sa ajung la scoala ceilalti si-au continuat comportamentul…pana ce..a plecat…mi-am facut griji am cautat-o nu doream sa faca vreo prostie, pana ce a aparut Regina de gheata apoi totul parca devenise mai usor si aveam impresia ca ea este, cu fiecare zi ce trecea, indiferent de ce ziceau celalti…dar eu …simteam asta, era ceva ciudat…

-I-ai fost o adevarata prietena! zise Daria ganditoare uitandu-se la mine…eu o vedeam cu coada ochiului, cateodata fugitiv le mai vedeam reactile chiar daca aveam privirea in gol.

Mi-am scuturat capul, cred ca era destul, nu trebuia sa le mai aud ca prin transa, ele vazu asta si se uita spre mine.

-Cum esti? intrebara Daria cu o nota de ingrijorare aflandu-se in voce.

-Bine. i-am raspuns simplu, dar ele inca ma priveau suspicioase. Ohh sunt bine, doar ma gandeam, ma mira faptul…..!lasasem fraza in aer iar ele iar se uitau urat la mine zicand parca din priviri sa continui. Ma mira faptul ca nu mai simt nimic, nici durere…nimic, nu sunt dezamagita ca am venit in Forks ma simt mai bine ca niciodata si sunt..normala! am ridicat din umeri. Ca si cum as fi in oricare zi, fara gri, fara probleme, ma gandesc doar inainte si ce voi face.

-Sigur? intinse Alice mana spre mine.

-Mda…si sincer nu cred ca m-ar afecta cu ceva daca petrec cateva zile aici si i-as revedea, poate asta ma va face sa trec mai repede peste tot, adica sa am toate socotelile incheiate, sa pot inchide acest capitol din viata mea.

-Mie mi-a ramas la fel de plictisitor, ce naiba am plecat doar de trei zile de aici si uie-ma din nou! Apropo…daca tot am venit aici, zilele astea trecem si pe la mine?

-? aveam o expresie ciudata pe fata, nu stiam unde „pe la mine”.

-Offf e asa greu de inteles ca vreau sa ma intorc inapoi la vila?

-Aaaa…pai nu, da mergem, dar Alice ai plecat de numai 3 zile si deja ti-e dor?

-Pai da…mi-am adus aminte de ceva…

Am continuat sa mergem tinandu-mi capul in jos si jucandu-ma absenta cu degetele, dar nu am reusit nici in acest moment sa fiu eu in lumea mea ca Alice incepu sa-mi zgaltie umarul, prea violent…

-Ma auzi? striga din nou si inpingandu-ma ca si cum as fi un obiect.

-Auch, vezi ca doare! i-am indepartat mana.

-Ohh scuze daca te deranjam domnisoara, dar te strigam de ceva timp! spuse ironica.

-Da…continua, ce vrei?

-Pai daca ai observat ne apropriem de liceu si nu cred ca este un lucru bun…adica…tu?

-Eu, ce? Ti-e frica sa mergi cu mine pe acolo? Sau ma crezi in halul acesta de nebuna? incepusem sa rad si era adevarat, deoarece nu se intampla nimic daca mergeam prin fata liceului si eram mai mult decat curioasa sa le vad fetele celor de acolo, vreau sa vada ca „fantoma” liceului a revenit.

-Ohhh daca asta vrei…bine, dar te avertizez ca nu sau schimbat prea multe de cand ai plecat, iar daca s-a schimbat poate s-a schimbat in rau…

-Tot la fel de superficiali? intreba Daria pe un ton glumet si intervenind intre noi doua.

-Superficiali? Putin spus….mai incearca sa adaugi, ingamfati, urati, yaccc! facuse Alice parand oribilata.

-Ce ai? incepusem sa zic.

-Ma gandeam ultima data la Mike, acum 2 saptamani, a aincercat sa ma sarute si mi-a pus mana pe fund, dar l-a calmat imediat Jasper si Edward! Ihhh ce gretos!

-A facut o fapta buna Edward? Cum asa? nu mi-l puteam imaginam „salvand” pe cineva.

-Mda…de fapt, in realitate nu e asa cum pare, dar are momentele lui de „luciditate” sa zic asa, oricum e un porc si nu mai stau sa-mi racesc gura degeaba cu el!

-L-am vazut doar atunci cand ati venit in prima zi la mine, mai ti minte Alice? Uhhh insuportabil! Dar si-a meritat-o.

-Ce-am pierdut? Am intrebat-o pe Daria, nu stiam de ce il face asa, adica nu prea a avut parte sa stea cu el si sa isi arate minunatele „fapte”.

-Nu mai ti minte cand ti-am zis la telefon? Ca e un nesimtit in casa mea? incepu sa rada, iar eu i-am facut semn sa continue, eram nerabdatoare sa vad cum a incercat sa o vrajeasca cu farmecele lui pe Daria. Dupa ce te-am sunat pe tine ma dusesem in bucatarie sa-i dau ceva lui Patty si el veni dupa mine, apoi incepuse sa ma atinga, l-am ignorat la inceput dar cand a intrecut masura doar l-am aa….

-Lovit intre picioare! spuse razand Alice. Am fost acolo, vroiam sa imi zica ceva de Victoria’s secret si l-am vazut pe Edward pe jos de durere, doar am ras si atunci a tipat la mine, iar Daria…

-Ohhh ziceti o data din moment ce ati inceput! am zis nervoasa.

-Bine, bine, calmeaza-te, asa…deci, apoi doar i-am soptit la ureche ca am o fetita si eu nu sunt o usuratica! toate trei incepusem sa radem.

-Ai uitat punctul culminant! Hahahahaha! radea Alice. Ai uitat cand i-ai zis lui Edward ca este doar un copil mic si razgaiat careia nu i sau dat jucariile si ii trebuie o suzeta sa taca din gura!

In acel moment ma inrosisem toata la fata, ahhh cat am pierdut! Vroiam sa-i vad fata lui Cullen cand Daria i-a zis asta, pot sa-mi dau seama cum s-a simtit cand a fost refuzat, dar probabil Daria nu a fost prima…cine stie poate mai sunt si altele coapte la minte, idiotul…isi incerca norocul din prima clipa de cand a venit aici,oare se mai umfla atat in pene? Si ce o fi simtit cand exact acelasi lucru ii facusem si eu la scoala…cred ca de aceea era…aaa…cum sa zic..socat? Da asta e dsecrierea potrivita.

Timp de o jumatate de ora am mai vorbit despre una si despre alta, ma simteam bine, chiar mi-a fost dor de locul acesta…mult, chiar daca imi este greu sa recunosc.

-Crezi ca Patty s-a trezit? am intrebat-o pe Daria eu facand in continuare cerculete in palma.

-Probabil…dar il are pe Charlie si nu o sa se supere tare!

-Mai bine ne intoarcem! spuse Alice dintr-o data si nu intelegeam…vocea sa, era..rece.

-Te simti bine? o apuca Daria de umeri dinaintea mea, dar ea doar se uita in fata parca ignorandu-ne complet.

Mi-am mutat repede privirea spre aleea din fata…nu eram surprinsa, normal ca nu eram, iar frica nici nu domina in mine acum, mai degraba furie…ma uitam la persoanele din fata mea, la cele trei….unele dintre cele mai detestate persoane din intreg orasul, cele mai josnice…

Le vedeam razand, glumind, imbracate sumar, ca niste…taraturi! Dar astea erau si astea au ramas, momentele groaznice prin care am trecut imi navali din nou in minte, fata Jessicai victorioasa cand imi daduse acea palma, Lauren cand ma imbrancea pe coridor si Tanya ce ma tragea de par….toate laolalta batandu-si joc de mine.

-Panaramele! am spus furioasa oprindu-ne toate in loc.

Jessica si prietenele ei nici nu ne observase, mergeau fara grija, razand…cu acel ras superficial, comportandu-se ca niste adevarate tarfe ce erau, nu sau schimbat deloc, cu siguranta, dar nici nu cred ca vor avea intentia sa se schimbe.

-Haideti mergem? le-am intrebat zambitoare, eram atat de nerabdatoare sa le vad sau mai bine zis sa ma vada.

-Ohhh am uitat!tipa Alice deodata atragandu-le atentia celor trei din fata, se uitau socate la mine incremenind pe loc, nereusind sa mai faca vreun, doar le-am zambind si le-am facut cu mana ignorand rasul Daria si tipatul ascutit al lui Alice.

Mi-am mutat privirea inca o data la ea, incercand sa ii scot cu clestele cuvintele din gura deoarece ea nu dadea dovada ca-mi va zice ceva.

-Ce ai uitat Alice? am intrebat-o ridicand o spranceana.

-Pe dracu, am uitat….nimic! spuse schimbandu-si privirea de la mine si se uita la celelalte paralizate de frica cred….si se oftica mai tare.

Ma gandeam ce o presa atat de tare, adica ce s-a intamplat, ei ii era frica de toate astea? Am facut o fata urata la ea inbinata cu o nota de ironie indemnand-o sa continue.

-Stiu ca parea prosteste chestia cu aparatul de filmat , dar chiar vroiam sa am dovada in propriile mele maini! tipa mai tare si facea semn spre cele trei de acolo care ramasese cu gura cascata si ma analiza din cap pana in picioare, mai susoteau ceva…dar distanta era mult prea mare pentru a auzi exact ceea ce vorbea, doar numele de „Swan” am putut prinde de acolo, in rest totul e mister.

-Savureaza momentul din plin acum, sunt sigura ca nu vom uita! Daria parca imi citise gandurile.

-Mai ales ca te va vedea si pe tine! se plangea Alice si isi stransesera mainile ei micute in pumni. Prosta sunt, prosta! se plangea ea.

Incercand sa mai anim situatia, doar le-am luat pe amandoua de mana s am continuat sa mergem, cele trei mai aveau putin si mureau acolo, asta daca nu facuse inca acel infarct, cum se zice cand emotiile sunt mult prea puternice.

Ce vedea? Pe Regina degeata?Aceasta intrebare imi bantuii inca mintea. Oare ele stiu ca Regina de gheata sunt eu? Sau acum doar se uita la faimosul model si nu la simpla lor colega de liceu?

-Alice! am zis tacuta, fiind constienta ca distanta era mai mica si ne putea auzi. Ele stiu de Bella Swan sau Regina de gheata….? intrebasem inghitand in sec, nu vroiam sa zic ca sunt Bella Swan atat de brusc deoarece nu vroiam sa le am pe constiinta.

-Crede-ma, te stiu! Fac si ele parte din lumea „modei” sau lumea „idioteniei” deoarece privestele nu stiu sa se imbrace! Si toata ziua stau cu revistele de moda sub nas! Proastele! scuipa Alice.

Am inspirat adanc inaintand spre ele si oprindu-ne direct in fata lor. Gurile sale formase doau un „o” perfect avand inca ochii scosi din orbita. Le-am „inspectat” mai bine, nefiind mirata de tinutele lor, doar niste tarfe sunt, astea erau si astea au ramas!

Ele respirau greu si se uitau la mine apoi una la alta, imi placea aceasta situatia, ma amuza, dar mai bine le lasam pe ele sa faca primul pas, asta daca inceta cu holbatul la mine.

Se uita din nou la mine din cap pana in picioare, si apoi cu o expresie de „nu se poate” se uita si la celelalte vazand-o pe Daria in dreapta mea. Buzele lor se miscau parca incercand sa zica ceva, dar nimic din „ssss……nuu…” nu ieseau de acolo, mai apoi doar uitandu-se cu o privire dispretuitoare la mine. Au ramas aceleasi, aceleasi increzute, dar asta se va termina cat de curand, le asigur.

-Buna! ironia din vocea mea fiind inca prezenta.

-Tu….? reusi sa zica Jessica inca aruncand priviri si la celelalte doua din spatele ei. Dar…cum? Este vreo gluma? isi incrutisa mainile la piept.

-Va arat eu gluma! sasai Alice incercand sa sara in parul Jessicai, dar mana mea aluneca la timp in fata ei ca o bariera indicand doar „sa mai astepte”.

-Da eu sunt. le-am spus plictisita. De ce? Va pomeniti ca nu ma mai cunoasteti? M-ati uitat? Vechea si „ciudata”-am pus accent pe cuvantul care-l foloseau ele- colega a voastra! Bella Swan….!incheiasem fraza cu numele meu citindu-le uimirea in ochii.

Lauren mai avea putin si lesina, ohhh doamne ce tampite! Incerca sa-si miste manutele lor „finute” facandu-si fiecare aer….ca si cum erau pe punctul de a fi transportate la spital, sau mai bine zis la morga, acolo meritau idioatele!

-Inseamna ca revista…inseamna ca numele….nu era gresit? Adica…tu!? Esti Regina de gheata?!?!?! scosese un zbierat Tanya, ca si cum ar vedea o stafie.

-In persoana! am spus rajind. Va mai amintiti? Ipocritelor! scuipasem cu atata ura si repulsie cuvantul incat cele trei se cutremura.

-Ipocrite? Jessica se infurie la culme, ridicand mana spre mine gata-gata sa ma loveasca din nou, la fel ca atunci…cand eram „ciudata liceului”.

Amintirea aceea imi apara din nou in minte, cuprinzandu-ma o furie teribila, nu voi mai face aceeasi greseala de doua ori! Nu!

Avand parca un reflex, cu o viteza incredibila ii lipisem o palma pe obrazul ei inainte ca ea sa-mi faca acelasi lucru. Nici nu-mi dadusem seama de puterea ce o folosisem, reusind sai dau cu dosul palmei intorcandu-i obrazul exact in directia in pare palma sa dus, facand-o sa-si piarda echilibrul si sa cada peste celelalte. Locul se inrosise ramanddoar semne vizibile ale degetelor mele, un zambet imi era intiparit pe fata cand aceasta mai ca avea sa planga si isi freca locul „marcat”.

In sfarsit ajunsese la mana mea, am umilit-o, chiar daca nu la fel cu ce-mi facea mie, imi era de ajuns sa stiu ca eram in aproprierea liceului iar toti iesise si vazu asta. Susotelile lor imi dadu de banuit ca observase cu exactitate scena, si cred ca stiau si de mine deoarece „Regina de gheata…..eee…” si apoi” Swan…???” ,”Ea e..??? Cum? Nu se poate? Adica…” asta era tot ce zicea gramada de elevi, ei fiind cam la 30 de metri departare, ii auzeam perfect si le vedeam uimirea pe chipuri.

Numele Jessicai rasuna din multime, se uitau mirati la noi, mai auzeam ca zice si de Daria, ca vorbeste si de Alice, iar in special de mine.

Mi-am mutat din nou privirea spre Jessica care era ajutata de Tanya si Lauren sa se ridice.

-Ce-ai facut idioat-o! zbiera la mine si aratand peste lovitura data, asta i-am facut , am lovit-o, din plin chiar…

-Eu? N-am facut nimic, tu ai inceput, ti-ai cautat-o, mai bine ai pleca, vrei sa treci din nou prin asta? Intelege nu mai sunt Bella Swan, sunt Regina de gheata, iar daca cineva incearca sa-mi faca rau eu nu raspund de faptele mele! Tu ai inceput, iar eu am sfarsit, este bine? tipam din nou la ea, ignorand tot liceul probabil care se adunase acolo.

-Esti o curva! ridica din nou mana la mine cu mai multa furie, fierbea la propriu dar asta faceam si eu.

Dintr-o miscare rapida i-am apucat mana si am intors-o cu spatele la mine soptindu-i la ureche „Ai ramas aceeasi,o tarfa idioata ce se crede regina scolii, poate s-a intamplat atunci ce s-a intamplat, dar nu vei mai avea a doua sansa, eu sunt mult mai puternica ca tine, sau mai degraba ca toate la un loc nu-mi ajungi nici pana degetul mic!”

Incerca sa iasa din stransoare mea, ambele maini ii erau prizoniere in pumni mei, furie ce pusese stapanire pe mine era nemasurata, in clipa aceea imi venea sa o termin de tot, imi venea sa o fac si pe ea sa sufere, dar nu sunt asa…asa de …gheata.

I-am dat drumul, mai mult am inpinso in fata spre cele doua prietene ale ei, uitandu-se socate la mine. Jessica isi freca ambele incheieturi scotand gemete de durere, macar atat…macar sa stiu ca ii dadusem o lectie si ca am umilit-o, chiar daca nu indeeajuns incat m-a umilit ea.

Am inchis ochii inspirand profund apoi dadusem drumul aerului zgomotos.

-Mergem? le-am intrebat pe Daria si Alice, care ele nu isi luau ochii de la cele trei care inca se uita socate la mine…sa nu uit nici de privirea plina de ura a Jessicai.

-Da mergem! Mi-a facut placere fetelor sa va revad! canta Alice si incepu sa topaie ca si cum nimic nu s-a intamplat.

-Si mie de asemenea…-continua Daria-..sa va cunosc! spusese dupa o pauza de tacere, era pe punctul de a zice alceva dar si-a revenit repede si le-a adresat un zambet.

Cele doua s-au intors pornind sa plece numai eu ma uitam inca in fata, observandu-i pe vechii si dragii mei colegi.Jessica pleca mai mult plangand impreuna cu celelalte spre grupul acela de copii, incercam sa-i deosebesc si sa vad cine se afla acolo, cand dintr-o data vocea Jessicai rasuna din nou.

-Mike, uite ce mi-a facut salbatica!

-Du-te in scoala! o inpinse si el pe biata fata si se uita inca mirat la mine impreuna cu gasca lui de ratati, fara sa-i acorde atentie ei, numai la mine se uita.se smiorcaia Jessica…tocmai lui Mike…Mike Newton. 

Ma privi din cap pana in picioare la fel ca ceilalti, nevenindu-le sa creada, sa vedem acum , oare ce vor spue intreg orasul despre aparitia Reginei de gheata? Tcmai in Forks?! Doar m-am uitat urat spre ei si m-am intors spre Daria si Alice care avansase destul de mult.

***

-Unde ati fost?tipa Patty enervata din pragul usii, iar apoi l-am vazut pe Charlie cum gafaia si era rosu la fata din spatele ei. 

-Charlie esti bine? intreba Daria ducandu-se la tata , dar eu eram rosie la fata de la atata ras.

-Sunt…b-bine…nu vede-ti? Sunt inca in for…forma! se chinuii sa zica.

-Ohh da! tipa si Alice intrand si ea in casa. Haideti sa va dam un pahar de apa! spune razand.

-Su….su-na…bine! aproape se prabusii.

Am vrut sa intru si eu, dar uitasem complet de Patty care ma astepta uitandu-se la mine…ohhh doamne salveaza-ma!

-Tu, domnisoala! arata cu degetul spre mine si isi pusese o ambele maini pe o parte si cealalta a soldului.

-Ooooo! suna un cor de voci din interiorul casei.

-Mersi Daria! sarcasmul facand parte din vocea mea.

Am vazut-o pe Patty cum se chinuii sa inchida usa si sa ramanem doar noi doua afara. Ops..morala incepe. Imi muscam buza inferioara incercand sa nu rad, o vedeam pe micuta cum se ridica in varful picioruselor si cum tranti usa si o inchise. Ahh ce scumpa era….chiar daca ma certa de fiecare data, sau cel putin de cand incepu sa vorbeasca era o fetita extraordinara, foarte desteapta.

-Ce se intampla cu tine de nu mai te josi cu mine?

-Ratusca am avut treaba! am spus indreptandu-ma spre ea cu bratele deshise si zambetul pana la urechii.

-Esti pedepsita! incepu sa spuna.

-Eu? am spus mirata oprindu-ma din mers.

-Da tu!

Bum! Se auzi o bubuitura in usa, ia apoi un „auch” provenit din spatele acesteia si doua voci cunoscute.

-Daria m-ai lovit cu capul! riposta Alice.

-Mami! Alice! Nu e fumos sa ascutati la usa!! striga fetita si se duse sa dea cu pumnul in usa. Sunteti si voi pedepsite! Da?!

-Ne-am ars! zise Alice parca cazand pe jos si lovindu-se din nou de usa, probabil cu capul.

Cele doua sunt de speriat! Mi-am dus instinctiv bratele la burta incercand sa fac rasul sa se opreasca, dar nu prea am reusit asta atragandu-i atentia lui Patty, uitandu-se la mine cu un zambet viclean. Au! Ce vrea?!

_______________________________________

Uhh….buna :”> , pai incep prin a imi cere scuze ca nu am mai postat de mult, stiu chiar foarte mult :”> , dar in vara asta am sa ma revansez, voi posta mai des:D:D:D:D

Sper ca v-a placut acest capitol si sper ca mi-a iesit  cat de cat bine chiar daca eu nu-s multmita de el 😐 , macar sa fie ceva de capul lui 😦

Astept parerile voastre >:D< :X